De-a lungul vieţii, ne formăm anumite tipare de comunicare, pe care le folosim atât în discuţiile pe care le avem cu ceilalţi, cât şi cu noi înşine, indiferent dacă ele ne ajută sau nu. 

Cu alte cuvinte, avem tendinţa să acționăm așa cum creierul nostru s-a obişnuit de-a lungul timpului, creând iluzia că există un singur mod de a face lucrurile.

Aceasta reprezintă o problemă deoarece atunci când credem că există un singur drum care ne duce din punctul A în punctul B şi la un moment dat acesta se blochează, nu mai ştim cum să acţionăm, nu mai suntem în stare să vedem soluţiile alternative, nu mai luăm în considerare alte variante care ne pot duce la rezultatul dorit. 

Pentru a rezolva această problemă trebuie să ne îndreptăm atenţia către oceanul de posibilităţi care există în faţa noastră şi să renunţăm să mai mergem pe drumul îndelung bătătorit de creierul nostru. 

Pentru că ori de câte ori rămânem închişi în lumea unei singure variante, drumul din faţa noastră se îngustează; în schimb, ori de câte ori suntem deschişi în faţa posibilităţilor, drumul din faţa noastră se lărgeşte. 

Adevărul este că noi trăim într-o lume de posibilităţi infinite, trebuie doar să conştientizăm acest lucru şi apoi să acţionăm în sensul dorit. 

Iată o poveste care ilustrează foarte frumos ce înseamnă să fii deschis în faţa posibilităţilor:

În 1938,  ungurul Karoly Takacs era campion mondial cu echipa la proba de pistol şi unul dintre candidaţii pentru medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1940. 

Însă, în timpul unui antrenament militar, o grenadă a exploadat în mâna sa dreaptă şi a rămas fără mână. În timpul lunii pe care a petrecut-o în spital, el a trecut peste inevitabila depresie şi a luat hotărârea să înveţe să tragă cu pistolul cu mâna stângă. 

Luni de zile el s-a antrenat singur, fără să mai ştie altcineva şi în 1939 a apărut la Campionatele Naţionale. 

Mai mulţi participanţi au venit la el şi l-au felicitat pentru puterea de a veni să privească.

El le-a răspuns: „Nu am venit să privesc. Am venit să particip.” 

În mod suprinzător pentru toţi, el a câştigat campionatul. 

În 1940 şi în 1944, din cauza celui de-al doilea război mondial, Jocurile Olimpice au fost anulate. Karoly Takacs a continuat să se antreneze şi a participat la Jocurile Olimpice din 1948, unde a câştigat medalia de aur şi a stabilit un nou record mondial. În 1952 el a cîştigat din nou medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1952. 

Ceea ce ne trebuie pentru a câştiga, în orice domeniu şi indiferent de circumstanţe, este o atitudine potrivită, adică o deschidere a minţii faţă de infinitatea de posibilităţi care există în faţa noastră, precum şi o exersare continuă a abilităţilor specifice domeniului în care acţionăm.

Te invităm să vii la atelierele noastre de Comunicare Esenţială, pentru a explora această lume de posibilităţi infinite în domeniul comunicării!